sâmbătă, 26 iunie 2010

O smerenie nealterata pune mereu inceput zidirii noastre. Asa faceau sfintii. Cu cat se apropiau mai mult de Dumnezeu, socoteau ca abia pun inceput pocaintei, mantuirii, zidirii lor. ...Un staret e intrebat, putin inainte de a se savarsi din viata, de ucenic:" Esti pregatit sa mori?". Batranul raspunde: "Eu inca nu m-am smerit!". Potae ne intrebam de ce mandria, orgoliul, constituie un pacat atat de mare? Raspundem fara ocolo: este cel mai nefiresc, grav si tragic pacat. Trufia tinde sa faca din eul meu un centru esential si existential, ceea ce eu nu sunt. ... Trufia satanica te ispiteste sa fii un centru, ceea ce fireste nu esti; iar cand tu te socotesti asa, cine vrea sa fie satelitul  sau scalvul tau? Nimeni nu se doreste pe post de sclav. ...Ioan Scararul vede mandria drept "inainte-mergatoarea iesirii din minti" (Cuvantul 22) si adauga: "Mandrul nu mai are nevoie de demon, pentru ca s-a facut el insusi demon" A devenit deci potrivnicul, satan;potrivnicul tuturor. ..." Calea celui nebun este dreapta in ochii lui, iar cel intelept asculta de sfat".(Pilde 12, 15)
Dar , mai concret, ce inseamna sa fii smerit? Cred ca a f i smerit inseamna a cugeta si a-ti cunoaste, cu dar de sus, locul tau; in fata lui Dumnezeu, a semenilor si a celorlalte fapturi; deci a dobandi o dreapta marturie a constiintei de sine.(Pr. Constantin Galeriu)